“Eu n-am crezut niciodată în Zâna Folk“

- Alina Manole –

Miragecj: Să revenim un pic la folk, ca gen. Există un conflict clar între generaţii. Cine crezi că alimentează acest lucru? Frustrările tinerei generaţii, pentru nereuşita ei sau vechea generaţie, pentru refuzul de a-i accepta pe cei noi pe lângă ei? Unde crezi că te plasezi tu în acest moment? Asta-i întrebarea „grea” a interviului :d .

Alina Manole: Dacă trăiam într-o lume în care socialul să nu fi fost atât de rupt, atât de împărţit în etapele „înainte” şi „după”, am fi vorbit în mod clar despre generaţii continue de artişti folk şi atunci ar fi fost o succesiune naturală, fără schisme şi diferenţe atât de mari de vârstă. Eu cred că mai curând generaţia mai nou apărută, o parte din ea, nu ştie sau nu vrea să ştie că şansele care li s-au acordat artiştilor consacraţi, cu spectacole şi promovare, nu mai sunt posibile astăzi. Din acest punct de vedere, o mare parte a celor care azi doresc să cânte, gândeşte învechit, mai învechit decât artiştii cu renume. Mă refer strict la folk, celelalte genuri au învăţat mai repede lecţia. Nu există şansa venită de Sus. Dacă nu faci nimic, dacă nu investeşti în tine, nimeni nu te va suna să te cheme la un concert. Există, evident, problema banilor, care îi împiedică pe cei mai mulţi să îşi înregistreze piese într-un studio şi apoi să-şi producă materialul dar mă întreb câţi şi-au pus problema să renunţe la maşina pe care o au sau la ţigări pentru asta. In altă ordine de idei să luăm exemplul artiştilor mari din folk care concertează în cluburi. Ei au învăţat atât de firesc şi natural lecţia şansei şi au înțeles că vremea stadioanelor a trecut. Şi da, au intrat pe „teritoriul” celor tineri şi poate aici putem identifica unele frustrări ale unora dintre cei din generaţia mea. Că altele, care să aibă logică, nu văd. În lumea asta există bloguri, există portaluri, directoare de site-uri, există proiecte web dornice să îşi îmbogăţească cu informaţii conţinutul, dar dacă nu li se trimite informaţia despre un artist sau un concert…atunci nu vor publica nimic. Şi artistul atunci, cel tânăr, poartă toată vina. Vremea statusurilor pe Messenger, ca să-ţi anunţi prietenii de concerte, a trecut, ca formulă de diseminare a informaţiilor. Repet însă, dacă artistul tânăr (ca vârstă muzicală) nu e pregătit să se autofinanţeze în prima etapă (care poate dura şi 2-3 ani), atunci să nu se aştepte la miracole. În fine, eu n-am crezut niciodată în Zâna Folk.

Miragecj: Uite şi noi ne lovim de, aş zice, dezinteresul artiștilor tineri, culmea, în a ne trimite informaţii, de a-i promova, în fond.

Alina Manole: Evident că de asta vă loviţi şi voi. Cu asta, culmea, mă confrunt şi eu în emisiunea de folk de la Radio Lynx. Nimeni nu-mi trimite concerte, informaţii, pe care să le anunţ pe post…unde e logica acţiunii?!

Miragecj: Eu am o teorie, care încă nu ştiu cât e de adevărată. Sterilitatea componistică a tinerei generaţii provine şi dintr-o lipsă de cultură muzicală sau o educaţie muzicală. Îmi poţi da câteva nume de artişti de la noi, de afară, pe care îi asculţi? S-ar putea ca asta să fie o sursă de inspiraţie pentru alţii.

Alina Manole: Nu ştiu cum să-ţi răspund. Încep cu Cohen, ale cărui versuri…nici nu mai spun cum sunt. Apoi Sade, în linia pieselor de dragoste. Sting, pentru muzicalitate şi perfecţiune de stil. Johnny Cash, un alt briliant. Depeche Mode, că deh…

Miragecj: Deci ai fost depechistă? :))

Alina Manole: Oarecum, da. Recunosc că cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut albumul „Exciter”, din 2001 parcă. Uite, un artist care-mi place mult şi mai „nou”, e John Mayer.

Miragecj: Da, „copilul” lui Clapton. Ceva muzică românească? Insist.

Alina Manole: Pentru reţeta de succes pop şi mai puţin rock a ultimilor 15 ani…Holograf :)), Loredana, pentru show-urile bine gândite, dar nu-i ascult în mod obişnuit, Alternosfera, de peste Prut, buni. Timpuri Noi, Taxi (Taxi aş asculta în orice anotimp). O trupă faină rău e Butterflies in my stomach.

Miragecj: Da, am văzut-o la TV, la Cătălin Ştefănescu, foarte mişto. Dar folk?

Alina Manole: Nicu Alifantis ascult. Ascult cu toată bătaia de inimă. Marius Baţu, pe el l-aş asculta zile în şir. Zoia Alecu mă captivează. Grupul Cantos – sunt atât de Frumoşi şi de muzicali, am tot spus despre ei că sunt cei care îl cântă pe Nichita strălucitor. În ceea ce priveşte muzica folk, lista e lungă. Cu unii dintre artişti am crescut, cu alţii cresc împreună.

Miragecj: Vorbeam nu cu mult timp în urmă cu Florin Toloargă despre problematica folkului în societatea de consum. Glumesc. De fapt, discutam despre folk, în general şi-am ajuns la concluzia că folkului (artişti, public şi organizatori) îi lipseşte profesionalismul, iar o infuzie de capital (monetar) ar rezolva oarecum problema. Cum priveşti acest lucru?

Alina Manole: În plină criză, voi discutaţi despre infuzii de capital? :))

Miragecj: Ipotetic vorbind.

Alina Manole: Infuzii de capital se fac, există festivaluri de folk în ţară finanţate de Consilii Locale, Judeţene şi de sponsori locali. Fără aceste contribuţii, în unele oraşe nu ar fi ajuns niciodată, în ultimii ani, folkul. Infuzii de capital înseamnă şi Folk You, cel mai cuprinzător festival de folk din ţară. Infuzii de capital înseamnă CD-urile scoase de Jurnalul Naţional, fie cu restituiri de arhivă, fie, mai nou, cu albume noi. Acum, să ne referim la artişti. Mă repet, nu cred că vine sponsorul magic şi te ajută să devii artist. Nu există aşa ceva. Şi chiar mă îndoiesc de faptul că toţi artiştii tineri, sprijiniţi să scoată album, ar munci la fel de mult pentru el, pe cât ar munci pe banii lor. E o perspectivă ce poate părea cinică, dar nu cred în spiritul capitalist al românului. Despre public: infuzie de capital ar însemna intrare gratis la concerte? Asta nu e responsabilizare, asta e îndemn la lipsă de respect faţă de munca depusă de un artist. Publicul ar putea fi „profesionalizat” dacă infuzia s-ar duce către emisiuni care să-l aducă mai aproape muzica aceasta. Dar educaţia se clădeşte greu în vremurile acestea. Cât despre organizatori, infuzia ar putea veni de la sponsori, sunt puţini cei care sprijină totuşi muzica folk. Aici e nevoie de mai multă încredere şi deschidere.

Miragecj: Şi legat de profesionalism, este folkul un curent muzical profesionist?

Alina Manole: Folkul este un curent muzical profesionist. Nu toţi cei care spun însă că fac parte din curentul folk, îl abordează cu profesionalism.

Miragecj: La final, aş vrea să vorbim şi despre concertul tău aniversar, din 20 martie, de la Clubul Ţăranului. Va fi un concert clasic Alina Manole & Square Moon Band sau pregăteşti ceva mai altfel?

Alina Manole: Clasic, „Luna Pătrată” înseamnă muzică, prieteni muzicieni pe scenă lângă mine, proiecţii video, eu cu emoţii multe. Spre deosebire de ultimele dăţi, ne vom reuni în formula completă de la lansarea de album: Adrian Cristescu la pian, Tudor Olaru la bass, Dragoş Şerbănescu la contrabas, Dan Nicolau trompetă şi pentru piesa „Niciodată înger”, Mysha Ungureanu la chitară. Între piese nu ştiu ce voi mai face. Niciodată nu ştiu. Ori citesc poeme ori povestesc câte ceva ori mă emoţionez şi spun „nu ştiu ce să spun”. Voi avea emoţii duble, pentru că va fi şi mama mea la concert, aşa cum a fost acum un an şi mama e cel mai critic dintre toţi cei care încearcă să-mi fie critici.

Miragecj: Vor fi piese noi?

Alina Manole: Am piese noi din 3 valuri deja: valul 1 a fost la lansare, când am cântat piese care nu sunt prezente pe album (de exemplu Despre mine, Dragoste în trei, Ţi-as desena). Valul 2 a venit acum câteva luni, cu „piticul”. Valul 3 e cel mai proaspăt, are 2 piese, dintre care una a fost cântată o singură dată în public. Cică ultima, cea nouă-nouă, Tu ai vândut marea mea pe o noapte, a prins…zice lumea, o s-o mai cânt şi pe 20, să văd dacă am aceleaşi reacţii („a prins” = a emoţionat, că e tot piesă de …ucis corăbii).

Miragecj: Eu zic să punem punct acestui interviu, nu de alta, dar eu n-am mai fumat de 2 ore :) !

Alina Manole: Mulţumesc de întrebări şi de idee şi de tot!

Miragecj: Şi eu merci tare fain şi multă baftă la concert!

Click aici pentru prima parte a interviului!